Toți ne trăim viața pe repede înainte și vrem să facem asta cu încetinitorul

-Alo?

……..

-Alllo…?!

-Bună ziua, mă numesc Cutăreasca și îl caut pe domnul Andrei Moroșan.

-L-ați găsit, bună ziua.

-De la Banca Fărărinichi S.R.L. vă contactez pentru a vă prezenta câteva oferte de extra-income.  Dobânzi scăzute… etc.

Hmm… interesant mod de abordate, mă gândeam în timp ce eram la muncă și meșteream la ceva, pentru că tanti asta este foarte directă, fără vrăjeli. Tipa vrea să facă bani sau s-a săturat de job.

-Ăăă… nu cred că mă interesează.

……

………..

-Și spuneți că nu vă interesează? 🙁

-Mda…

-Ok, vă mulțumim. La revedere.

-O zi bună.

Bob Hope RTSB

Sec și din păcate asta este cam în fiecare zi în domeniul job-urilor cu “bonusări, comisioane ș.a.m.d.”. Dar nu suntem aici pentru a discuta despre jobul fetii care a încercat să mă facă dator nițel. Suntem aici pentru a discuta despre ce a zis nenea din imaginea de mai sus.

O bancă niciodată nu caută clienți care să NU plătească… ci caută doar oi. Oi care fac credite pentru telefoane de ultimă generație, gadget-uri, mobilă rară, calculatoare sau alte lucruri “necesare” din viața noastră cotidiană. Oile sunt bune! Poate să vă spună și Jiji asta. 🙂

Suntem o societate bazată pe consum, nimeni nu neagă asta… cel puțin așa sper, deci este normal să fii sunat de o bancă la un moment și să încerce să te convingă de ceea ce face marketing-ul și advertising-ul de când ai deschis ochii: să te cumpere.

Problema apare însă în momentul în care ești băgat într-o întrecere lipsită de scrupule cu omul de lângă tine din propria ta naivitate cu care te minți că “ai nevoie de bani pentru a fii fericit”. Trăim la început viața pe repete înainte, iar la final, când observăm timpul trecut… ne-am fi dorit să fie cu încetinitorul (nu la propiu, logic… nu cred că vrei să voooorbbeeeeeșșșștiiiii aaaaaașaaaaa).

Oamenii nu realizează că sunt alții care au un job clar, simplu și bine stabilit: să facă bani, indiferent de mod. Aici nu mă refer la “azi un ou, mâine un bou”, ci la incapacitatea noastră de a deveni independenți de societate, independenți de “nu sunt fericit dacă nu am ultima generație de telefon”. Nu avem cum. Simplu, prin “definiția omului”: După cum zicea și Aristotel: “omul este un animal social”. Nu te poți abține să nu faci parte dintr-o societate compusă din mii și mii de alte grupuri, organizări ș.a.m.d. Dar hai să luăm un exemplu:

(Poate pentru unii nu pare probabil)

Ești o tânără fată care faci parte dintr-o societate bazată pe consum. Excesul devine la modă și odată cu timpul începi să te “dezinhibezi” și să devii femeie. Te uiți în jur după un exemplu… “mă-ta e demodată”… dar stai! Uite o colega foarte populară cum se îmbracă și comportă. Îți ia ceva vreme până să te obijnuiești cu temperatura de afară având în vedere că începi să porți chiloți făcuți din blug pe care tu îi consideri pantaloni, dar în final ai nevoie de un telefon, pentru selfie-uri, logic, prietena ta are mai multe like-uri. “Hai să mă angajez și să îmi fac un credit pentru N-aiphone7”. Pff… muncă de rahat, fără studii terminate, fără să simt că fac ceva cu capul… îmi bag picioarele. Dar, hei! Uite o colegă care are tot ce își dorește de la prietenul ei de 52 de anișori.

Acum actualul tău prieten are 38 de ani, susține că lucrează la serviciile secrete, are un BMW și îți face toate mofturile… dar și tu pe ale lui :).

Trec anii… treaba ta… și ajungi și tu la 30 de ani cu o facultate făcută, dar fără pic de experiență. Deh, a fost “iubi” acolo. Ce să faci, ce să faci… că sună Banca Fărărinichi S.R.L.

-Hop, tanti… vrei un N-aiphone7? Uite aicișea o dobândă mică mică să avem și noi păpicăăă.

Hop, ai un credit. Cum plătim? că ușor ușor ajungem la o vârstă la care doar oala cu presiune sau ceainicul mai fluieră după noi, deci “iubi” canci.

Alt exemplu: 🙂

Ești un tânăr băiat care faci parte dintr-o societate în care toți vor să fie bărbați. Vulgaritatea devine un stil de viață și ajungi să vrei ceea ce ți se spune că îți trebuie. Exemple ai peste tot, dar le preferi pe cele la “modă” și ajungi să salivezi pe rețelele de socializare la chiloții din blug pe care alții îi consideră sexy. Definiția ta pentru ce vrei tu să ajungi să fii, de fapt nu este a ta.

Vezi un nene la 38 de ani care redefinește înțelesul unei fete de vârsta ta asupra “bărbatului ideal”. Duduia este super amorezată de el, și tu de genul ei… Automat… pe care posibil exemplu îl alegi? Hmm… nu șiu de ce, dar mă gândesc că vrei să ajungi să lucrezi în serviciile secrete și să conduci un BMW.

Hop… sună o tanti drăguță…

Și acum vine partea cu încetinitorul…

Am prieteni care la 23 de ani vor casă, mașină, vereghetă, copii. Iar eu mă întreb, considerându-mă un familist convins, de ce frațioare?! Ce-i cu modul ăsta heirupist de a-ți trăi viața? De ce ne grăbim să trăim?! Fugărim fericirea când ea nu se ia la întrecere cu nimeni. Lăsăm să ni se dicteze ceea ce ne face fericiți și când, ceea ce este foarte trist. Eu, tu, ea/el suntem la fel de influențați de fenomenul ăsta încât putem doar să constatăm.

Mai țineți minte ce spuneam eu cu generația aripilor frânte?

….

Și totuși… încetinitorul ăla parcă nu arata așa bine cu advertising și publicity…

“Carpe diem, quam minimum credula postero.”

Vreau sa spun exact ceea ce vreau sa spun, nu ce se cere!

Facebooktwittergoogle_plusmail

Comments