Romanțe tomnatice

E dimineață de septembrie târziu. Cer plumburiu, vântul bate pe oricine se încumetă să iasă afară, stropi de ploaie mărunți săgetează aerul. El și ea stau unul în căldura celuilalt. Abia au revenit de pe tărâmul lui Morfeus și acum abia au mijit ochii drăgăstos unul spre altul. Sunt îndrăgostiți până peste poate, iar asta se vede în fiecare gest pe care-l fac unul pentru celălalt. Un mic dejun pregătit împreună, urmat de o plimbare în parc, arată cât de profundă este legătura dintre ei doi. La un moment dat, ea remarcă:
– Uite, iubitule, câte culori frumoase și calde, ce anotimp frumos, uite cum se leagănă frunzele prin aer ca niște bărcuțe într-un ocean de aer! Nu-i așa că e frumos?
La care el, dezinvolt și natural:
– Ce vrei, fă, e toamnă!

Sursa: uite ăsta.

 

Vreau sa spun exact ceea ce vreau sa spun, nu ce se cere!

Facebooktwittergoogle_plusmail

Comments