Penibilul a devenit la rândul său penibil

Un an perceput de mine ca o echipă de fotbal care a dat totul și la final a cedat fizic. Un 2016 atât de plin și încărcat cu experiență… bună, și mai puțin bună. Un an marcant, uneori dureros și plin de învățături, mă duce cu gândul la anul care vine.

Un an total dubios care se sfârșește prin alegeri, încercând să țipe la oameni într-o încercare de trezire dintr-o stare latentă prin cel mai prost mod posibil: prin “alegeri” parlamentare. 

(Pe lângă alegerile parlamentare din România, trebuie menționat faptul că Donald Trump a fost ales președintele S.U.A.)

11 decembrie 2016 este ziua în care TU trebuie să mergi la vot. Bun… mergi, mergi, dar ce votezi? Pe toți, cum fac eu? Sau poate că nu – poate votezi un partid, poate îl votezi pe Cioloș tehnocratul. Hai să vă spun o poveste pe care o știți deja:

stampila_eium

“Dacă votul tău ar conta, nu ai mai avea acest drept.” – Mark Twain a zis-o.

În România mai trebuie adăugat că TOATE partidele = P.C.R. – momentan.

Ce altceva mai doriți? Occident?! Da… sigur, hai cu noi în occident prin emancipare vestică cu mama Rusia lângă tine. Singurul mod în care te poți “vesti” este prin emigrare, ceea ce ne dovedesc anual MILIOANE de români. Ce mai poți căuta în această țară uitată de civilizație? Mergea așa de bine odinioară încât civilizația a zis că “las-o așa!”. Uite așa, tind eu pueril să cred că aceste rânduri pe care le scriu sunt simpla recenzie a unui an. Dar de fapt… este o realitate.

Domnii aleși ai acestui popor, uitat de rațiune istorică, tind să cerșească din nou votul fiecăruia dintre noi prin cele mai mișelești și mizere metode. Lipsiți de moralitate și coloană vertebrală, încep să ne îndruge vrute și nevrute cu speranța de a mai câștiga 4 ani de frecangeală sigură, întărită de “aparatul” de partid. Hai să fim serioși, noi chiar folosim termenul “aparat” în contextul politic.

Am văzut un afiș electoral cu un parlamentar care lupta pentru drepturile taximetriștilor. Că Uber că etc. Bă ești nebun?! Hai sictir, ai vrut capitalism și acum faci sindicat legislativ?!

Generația aripilor frânte, despre care vorbesc ca o moară stricată de când există RTSB pare să se stingă fix în ceea ce ura. În politică. Multe dintre persoanele pe care le credeam în stare de un altfel de civism s-au bagat mai mult sau mai puțin în politică. De ce?! Pentru a schimba ceva, însă pesimist fiind din fire… îmi dau seama că sistemul este absolut stricat și nu se poate schimba decât o față, ce este în spate rămâne la fel.

Cum poate un om în România să facă ceva constructiv atât sufletește cât și material cu viața sa, fără să fie implicat politicul??? Slabe șanse frate… Fie că lucrezi pentru o corporație străină care te plătește cu firmituri de speranță la o viață mai bună, fie că lucrezi pentru un patron local care te-ar pune și capră pentru salariul pe care ți-l dă – nu contează. De ce?! La final tot acolo ajungi, lucrând pentru ei de fapt, la cabina de vot unde disperarea se transformă în alegeri nefondate.

Clonele comunismului încă dăinuie prin administrația acestui stat și încearcă să muște din ruinele rămase, făcute tot de ei, după ce au scăpat din lanț. Sistemul este total stricat și irecuperabil. Singura speranță pe care o poate avea un român este timpul.

Mă gândesc uneori, nu ca Guess Who că m-am născut în locul nepotrivit, ci la faptul că aș fi făcut alte alegeri dacă aș fi realizat cu adevărat ceea ce îmi spuneau părinții mei odinioară când revolta puerilă radia din mine și contrazicea orice formă de resemnare cu condiția contemporană. Când mă duceam la proteste și vedeam influența politicului și toți oligofrenii plătiți să urle anumite lozinci care agitau spiritele eu le ignoram crezând că toate fac parte din procesul de reformă. Prost eram… Prost și orbit de dorința de a fi mândru că sunt român.

Plin de dorință, dar și de pasiune am pornit blogul ăsta, puști fiind, cu o singură speranță: să trag după mine, împreună cu alți oameni care vor altceva, generația aripilor frânte – adică generația mea.

Orbit de această speranță (pe care o am încă) nu am observat că aripile generației nu sunt frânte, ci legate cu voia noastră de niște viermi care se cred zei pe pământ.

Problema nostră este că trebuie să ne părăsim țara pentru o viață mai bună. Problema lor este că în ritmul ăsta ajung să conducă o țară de proști, resemnați, sau în cel mai nefavorabil caz: să se conducă doar pe ei înșiși.

Dragi aleși,

Integritate… ne dorim o viață mai bună pentru copiii noștri, dar nu facem asta decât material și promovați asta din toți răruunchii! Câți dintre voi se gândesc la scopul vieții? Nu poți rămâne repetent la filosofie, deci de ce vă este așa frică de ea?

Poate că vă vine în cap proverbul “dacă tăceai, filosof rămâneai”, dar tot ce aplicați voi – dragi aleși – sunt ideologii filosofice cu burta plină. Ce vreți să spuneți în realitate (prin legi, inițiative legislative, proiecte, hotărâri s.a.) o faceți tacit… transparența la voi nu știu cum se face, dar este opacă.

Venim spre voi la fiecare 4 ani cu deschidere și speranță și ne arătați degetul mijlociu cu un zâmbet tâmp pe față agățați pe fiecare stâlp. Ce sunteți voi mă?! Decorații de Crăciun?! Hai sictir, asta nu este campanie electorală!

Nu vă asumați nimic din ceea ce spuneți, plasând responsabilitatea pe niște nori pufoși imaginați de mințile voastre lipsite de contactul cu realitatea. Tot ce spuneți, faceți și alegeți la rândul vostru este influențat total de decizia altcuiva. Tu NU gândești!

În schimb, PROTV ne învăța acum ceva vreme să gândim liber. Media, dragi prieteni, este cel mai mare și mai tare din parcare, câinele de gardă al societății. :))) Hai că am râs!

Ce-ai gândit tu după ce ai urmărit o emisiune la o televiziune de știri este manipulare.

Procesul în care tu ți-ai format opinia este exact cu cel pe care îl ai la un film. Hmmm… Cum ar fi să candideze un jurnalist?! Eeeheeee… ăștia sunt cei care câștigă alegerile, nu politicienii.

Presă independentă?! Ohoooo… băi nene dar ce de utopii am menționat în materialul ăsta: integritate, presă independentă, drepturi.

Voi credeți că existăm doar în statistici, noi o să vă demonstrăm că nu este așa!

Și totuși… cu lacrimi în ochi acum vă spun: încă sunt mândru că sunt român!

Ca să stric finalul acestui articol, țin să menționez că madam Udrea a publicat o carte.

giphy

Vreau sa spun exact ceea ce vreau sa spun, nu ce se cere!

Facebooktwittergoogle_plusmail

Comments